Luptele sportive, ast?zi disciplin? olimpic? cu larg? participare, sunt consemnate ca preocupare, activitate specific? omului, sub diferite forme, înc? de la începuturi. În moc practic putem afirma c? evolu?ia luptelor, de la manifest?rile cele mai brute, primitive, s-a realizat concomitent cu apari?ia ?i evolu?ia omului. Existen?a luptelor, a întrecerilor sub form? de lupt?, a înso?it permanent dezvoltarea omului, din momentul mersului biped, interac?ionând atât cu ceilal?i membri ai speciei, cât ?i cu lumea animal?.
Preocup?rile omului primitiv se reduceau la activit??ile de asigurare a traiului în condi?iile în care via?a era dominat? de trebuin?a luptei pentru c?utarea hranei1. Asigurarea mijloacelor de subzisten?? s-a realizat prin mi?care, activitate fizic?, în procesul muncii, proces evolutiv în raport cu apari?ia ?i perfec?ionarea uneltelor.
Vicisitudinile traiului în mediul natural, s?lbatic, solicita omului totalitatea resurselor fizice ?i psihice de care acesta dispunea. Omul primitiv, nu de pu?ine ori, trebuia s? fac? fa?? unor confrunt?ri dispropor?ionate cu animalele s?lbatice, lupta corp la corp, fiind singura sa arm?, indiferent dac? lupta se ducea pentru procurarea hranei sau pentru ap?rarea vie?ii, ori dac? era vân?tor sau vânat. În acest context luptele se constituiau într-un mijloc de existen?? câ?tigul hranei deschizând câmpul luptei2.
Transform?rile corpului omenesc, suferite întru des?vâr?irea sa, în spe?? modific?rile date de pozi?ia vertical? ?i via?a terestr? amplific? expunerea, vulnerabilitatea în fa?a pericolelor, limiteaz? posibilit??ile de ap?rare a omului la fug? sau la lupt?, înfruntarea direct?, nemijlocit? fiind calea spre supravie?uire, spre evolu?ie. Confrunt?rile, prin lupt?, necesitate de satisfacerea trebuin?elor esen?iale, erau deosebit de periculoase, izbânda conducând la dezvoltarea individului sub toate aspectele ?i în final la manifest?ri care au f?cut trecerea de la grupul gregar la cel social.
Cronologic, luptei pentru procurarea hranei i se al?tur? lupta cu semenii pentru p?strarea acesteia, pentru ap?rarea teritoriilor pentru impunerea suprema?iei în cadrul grupului. Prin lupt? oamenii î?i protejau via?a, a lor ?i a familiilor lor, prin lupt? î?i procurau hrana, prin lupt? supuneau, conduceau ?i cucereau. A?adar, extrapolând, originea luptelor este strâns legat? de evolu?ia omului pentru a-?i croi o via?? de relativ? bun?stare material? care s?-l ridice deasupra treptei animalice.
Concomitent progresului din activitatea muncii, a îmbun?t??irii condi?iilor de via?? prin înlesnirea asigur?rii hranei, luptele au fost transferate în sfera satisfacerii nevoilor de natur? spiritual?. Astfel, câ?tigând momente de r?gaz omul va putea s? desf??oare activit??i neproductive4 de domeniul spiritualit??ii. Pu?in câte pu?in, oamenii au transformat anumite gesturi specifice muncii sau luptei propriu-zise adaptându-le unor activit??i ludice ?i recurgând la lupta sub form? de joac?, pentru a-?i dovedi for?a, cinstea, b?rb??ia, pentru a-?i cunoa?te limitele, pentru a vedea care este mai puternic, mai agil, mai curajos, luptele c?p?tând adesea un statut deosebit fiind considerat ?i un element de cultur? în acela?i timp, esen?a sa întrecerea loial? fiind temeinic ap?rat?, prosl?vit?, ridicat? la rang de virtute.
Exprimarea prin lupt? direct? a fost metamorfozat? din activit??i strict existen?iale în preocup?ri cu caracter ludic iar mai târziu, în Grecia antic?, în activit??i competi?ionale ce promovau valori de înalt? ?inut? moral?. În perioada modern? luptele se afirm? ca fenomen socio-cultural, chiar mod de via??, pentru practican?i de pe toate continentele. Existen?a etern? a întrecerilor sub form? de lupt?, din cele mai vechi timpuri ?i pân? în zilele noastre, parcurgând în transformarea lor evolu?ia uman? ?i epocile istorice (Comuna Primitiv?, Antichitate, Evul Mediu, etc.), întâmpinând, deopotriv?, condi?ii ce au facilitat înflorire stagnare, regres, evolu?ie în umbr? ?i în final rena?tere, s-a datorat efectelor pozitive induse asupra practican?ilor, caracterului pregnant aplicativ ?i în mod deosebit predispozi?iei genetice a fiin?ei umane c?tre confruntare direct?, c?tre întrecere ?i lupt?.
Efectele induse de efortul specific acestor activit??i, se manifest? pe toate planurile respectiv func?ional, la nivel respirator ?i circulator, morfologic (amprent? muscular? specific? form?, dimensiune, elasticitate, suple?e; alur?, ?inut?; elasticitate tegumentar?), psihic prin educarea unor tr?s?turi de comportament (dârzenie, curaj, ini?iativ?, perseveren??, toleran??, echilibru psihic, autocuno?tere, toleran?? la durere, oboseal? ?i frustrare, modestie, combativitate, etc.), intelectual prin stimularea unor facult??i ?i func?ii (procesele cognitive, inteligen?a, func?iile psihice de sus?inere, gândirea creatoare, afectivitatea etc.), pe planul capacit??ilor motrice printr-o solitare complex? a acestora (vitez?, for??, rezisten??, mobilitate, suple?e), educa?ional (acumulare de cuno?tin?e; formare de comportamente).
Caracterul aplicativ al luptelor se concretizeaz? în modalit??i de exprimare în activitatea curent?, de zi cu zi, în mijloace ale educa?iei fizice, în mijloace de preg?tire militar? precum ?i de preg?tire a altor colectivit??i ce desf??oar? activit??i de ordine ?i siguran?? public?.
Predispozi?ia omului pentru întrecerea prin lupt? se poate traduce, explica prin mai multe abord?ri. Constitu?ia fizic?, n?scut? odat? cu mersul biped ?i eliberarea membrelor superioare, a creat practic condi?iile optime unei astfel de exprim?ri. Mai mult, înclina?ia omului spre lupte este, în fapt, manifestarea unui instinct primar de asigurare a hranei, de ap?rare a teritoriilor ?i a semenilor, a vie?ii în general.
Dispozi?ie natural? spre combativitate, chiar agresivitate, este transpunerea unui comportament profund animalic în situa?ii limit? care se remarc? la om, înc? din via?a intrauterin?, în cazul gemenilor, unde reflexele de ap?rare, de asigurare a spa?iului vital, se manifest? accentuat. Din aceast? perspectiv? exprimarea combativ? ?i-ar avea originea în trebuin?a str?veche a omului de manifestare prin lupt? ?i s-ar dovedi oportun? privind necesitatea de sublimare a unei st?ri agresive.
În aceea?i ordine de idei, umilin?a, inferioritatea resim?it? de c?tre copiii care, în timpul jocului, sunt trânti?i ?i fixa?i cu spatele la sol, precum ?i dorin?a de impunere a superiorit??ii în acela?i mod, poate fi considerat? înc? o dovad? a provenien?ei luptelor, aceste aspecte fiind identic reflectate în regnul animal, unde predarea, abdicarea, recunoa?terea domina?iei, se face p?strând tiparul descris anterior.
Atrac?ia oamenilor pentru întrecerile prin lupt? direct?, nemijlocit?, se reg?se?te în pl?cerea natural? a copiilor (indiferent de sex) de a lupta, în tendin?a înn?scut? de a a-?i c?uta parteneri de lupt?, de a se afirma prin lupt?.
Popularitatea jocurilor de lupte rezid? tocmai din aceast? atrac?ia a copiilor spre confrunt?rile corp la corp precum ?i din accesibilitatea, naturale?ea întrecerilor.
Concluzionând, esen?a luptei reflect? predispozi?ia fiin?ei umane pentru întrecere direct?, aceasta reprezentând exprimarea, etalarea la modul cel mai fidel a capacit??ilor individuale ale omului nepermi?ând nici un fel de interpret?ri; lupta se distinge în modalitatea cu cea mai mare valabilitate de exprimare a superiorit??ii, redând m?sura valorii exact, clar, f?r? abateri ?i mai ales f?r? compromisuri.
F?r? îndoial?, originile luptelor se pierd în negura vremurilor, fiind produsul predispozi?iei genetice a fiin?ei umane spre confruntare direct?, spre exprimare combativ?. Confruntarea nemijlocit? cu for?e de toate categoriile de la natura potrivnic? la semeni ?i animale s?lbatice sau fuga dup? caz l-a ?inut în via??, i-a facilitate evolu?ia.
Luptele reg?sesc în confrunt?rile omului primitiv o mo?tenire ce a evoluat în paralel cu dezvoltarea sa. Proliferarea luptelor a fost permanent alimentat? de atrac?ia înn?scut? spre confruntare, rafinat? ceva mai târziu în dorin?? de întrecere, de competi?ie.
