Luptele sportive, astăzi disciplină olimpică cu largă participare, sunt consemnate ca preocupare, activitate specifică omului, sub diferite forme, încă de la începuturi. În moc practic putem afirma că evoluţia luptelor, de la manifestările cele mai brute, primitive, s-a realizat concomitent cu apariţia şi evoluţia omului. Existenţa luptelor, a întrecerilor sub formă de luptă, a însoţit permanent dezvoltarea omului, din momentul mersului biped, interacţionând atât cu ceilalţi membri ai speciei, cât şi cu lumea animală.
Preocupările omului primitiv se reduceau la activităţile de asigurare a traiului în condiţiile în care “viaţa era dominată de trebuinţa luptei pentru căutarea hranei”1. Asigurarea mijloacelor de subzistenţă s-a realizat prin mişcare, activitate fizică, în procesul muncii, proces evolutiv în raport cu apariţia şi perfecţionarea uneltelor.
Vicisitudinile traiului în mediul natural, sălbatic, solicita omului totalitatea resurselor fizice şi psihice de care acesta dispunea. Omul primitiv, nu de puţine ori, trebuia să facă faţă unor confruntări disproporţionate cu animalele sălbatice, lupta corp la corp, fiind singura sa armă, indiferent dacă lupta se ducea pentru procurarea hranei sau pentru apărarea vieţii, ori dacă era vânător sau vânat. În acest context luptele se constituiau într-un mijloc de existenţă “câştigul hranei deschizând câmpul luptei”2.
Transformările corpului omenesc, suferite întru desăvârşirea sa, în speţă modificările date de poziţia verticală şi viaţa terestră amplifică expunerea, vulnerabilitatea în faţa pericolelor, limitează posibilităţile de apărare a omului la fugă sau la luptă, înfruntarea directă, nemijlocită fiind calea spre supravieţuire, spre evoluţie. Confruntările, prin luptă, necesitate de satisfacerea trebuinţelor esenţiale, erau deosebit de periculoase, izbânda conducând la dezvoltarea individului sub toate aspectele şi în final la manifestări care au făcut trecerea de la grupul gregar la cel social.
Cronologic, luptei pentru procurarea hranei i se alătură lupta cu semenii pentru păstrarea acesteia, pentru apărarea teritoriilor pentru impunerea supremaţiei în cadrul grupului. Prin luptă oamenii îşi protejau viaţa, a lor şi a familiilor lor, prin luptă îşi procurau hrana, prin luptă supuneau, conduceau şi cucereau. Aşadar, extrapolând, originea luptelor “este strâns legată de evoluţia omului pentru a-şi croi o viaţă de relativă bunăstare materială care să-l ridice deasupra treptei animalice”.
Concomitent progresului din activitatea muncii, a îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă prin înlesnirea asigurării hranei, luptele au fost transferate în sfera satisfacerii nevoilor de natură spirituală. Astfel, “câştigând momente de răgaz omul va putea să desfăşoare activităţi neproductive”4 de domeniul spiritualităţii. Puţin câte puţin, oamenii au transformat anumite gesturi specifice muncii sau luptei propriu-zise adaptându-le unor activităţi ludice şi recurgând la lupta sub formă de joacă, pentru a-şi dovedi forţa, cinstea, bărbăţia, pentru a-şi cunoaşte limitele, pentru a vedea care este mai puternic, mai agil, mai curajos, luptele căpătând adesea un statut deosebit „fiind considerat şi un element de cultură în acelaşi timp, esenţa sa – întrecerea loială – fiind temeinic apărată, proslăvită, ridicată la rang de virtute”.
Exprimarea prin luptă directă a fost metamorfozată din activităţi strict existenţiale în preocupări cu caracter ludic iar mai târziu, în Grecia antică, în activităţi competiţionale ce promovau valori de înaltă ţinută morală. În perioada modernă luptele se afirmă ca fenomen socio-cultural, chiar mod de viaţă, pentru practicanţi de pe toate continentele. Existenţa „eternă” a întrecerilor sub formă de luptă, din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre, parcurgând în transformarea lor evoluţia umană şi epocile istorice (Comuna Primitivă, Antichitate, Evul Mediu, etc.), întâmpinând, deopotrivă, condiţii ce au facilitat „înflorire” stagnare, regres, evoluţie în „umbră” şi în final „renaştere”, s-a datorat efectelor pozitive induse asupra practicanţilor, caracterului pregnant aplicativ şi în mod deosebit predispoziţiei genetice a fiinţei umane către confruntare directă, către întrecere şi luptă.
Efectele induse de efortul specific acestor activităţi, se manifestă pe toate planurile respectiv funcţional, la nivel respirator şi circulator, morfologic (amprentă musculară specifică – formă, dimensiune, elasticitate, supleţe; alură, ţinută; elasticitate tegumentară), psihic prin educarea unor trăsături de comportament (dârzenie, curaj, iniţiativă, perseverenţă, toleranţă, echilibru psihic, autocunoştere, toleranţă la durere, oboseală şi frustrare, modestie, combativitate, etc.), intelectual prin stimularea unor facultăţi şi funcţii (procesele cognitive, inteligenţa, funcţiile psihice de susţinere, gândirea creatoare, afectivitatea etc.), pe planul capacităţilor motrice printr-o solitare complexă a acestora (viteză, forţă, rezistenţă, mobilitate, supleţe), educaţional (acumulare de cunoştinţe; formare de comportamente).
Caracterul aplicativ al luptelor se concretizează în modalităţi de exprimare în activitatea curentă, de zi cu zi, în mijloace ale educaţiei fizice, în mijloace de pregătire militară precum şi de pregătire a altor colectivităţi ce desfăşoară activităţi de ordine şi siguranţă publică.
Predispoziţia omului pentru întrecerea prin luptă se poate traduce, explica prin mai multe abordări. Constituţia fizică, născută odată cu mersul biped şi eliberarea membrelor superioare, a creat practic condiţiile optime unei astfel de exprimări. Mai mult, înclinaţia omului spre lupte este, în fapt, manifestarea unui instinct primar de asigurare a hranei, de apărare a teritoriilor şi a semenilor, a vieţii în general.
Dispoziţie naturală spre combativitate, chiar agresivitate, este transpunerea unui comportament profund animalic în situaţii limită care se remarcă la om, încă din viaţa intrauterină, în cazul gemenilor, unde reflexele de apărare, de asigurare a spaţiului vital, se manifestă accentuat. Din această perspectivă exprimarea combativă şi-ar avea originea în trebuinţa străveche a omului de manifestare prin luptă şi s-ar dovedi oportună privind necesitatea de “sublimare a unei stări agresive”.
În aceeaşi ordine de idei, umilinţa, inferioritatea resimţită de către copiii care, în timpul jocului, sunt trântiţi şi fixaţi cu spatele la sol, precum şi dorinţa de impunere a superiorităţii în acelaşi mod, poate fi considerată încă o dovadă a provenienţei luptelor, aceste aspecte fiind identic reflectate în regnul animal, unde “predarea”, “abdicarea”, recunoaşterea dominaţiei, se face păstrând tiparul descris anterior.
Atracţia oamenilor pentru întrecerile prin luptă directă, nemijlocită, se regăseşte în plăcerea naturală a copiilor (indiferent de sex) de a lupta, în tendinţa înnăscută de a a-şi căuta parteneri de luptă, de a se afirma prin luptă.
Popularitatea jocurilor de lupte rezidă tocmai din această atracţia a copiilor spre confruntările corp la corp precum şi din accesibilitatea, naturaleţea întrecerilor.
Concluzionând, esenţa luptei reflectă predispoziţia fiinţei umane pentru întrecere directă, aceasta reprezentând exprimarea, etalarea la modul cel mai fidel a capacităţilor individuale ale omului nepermiţând nici un fel de interpretări; lupta se distinge în modalitatea cu cea mai mare valabilitate de exprimare a superiorităţii, redând măsura valorii exact, clar, fără abateri şi mai ales fără compromisuri.
Fără îndoială, originile luptelor se pierd în negura vremurilor, fiind produsul predispoziţiei genetice a fiinţei umane spre confruntare directă, spre exprimare combativă. Confruntarea nemijlocită cu forţe de toate categoriile de la natura potrivnică la semeni şi animale sălbatice sau fuga după caz l-a ţinut în viaţă, i-a facilitate evoluţia.
Luptele regăsesc în confruntările omului primitiv o moştenire ce a evoluat în paralel cu dezvoltarea sa. Proliferarea luptelor a fost permanent alimentată de atracţia înnăscută spre confruntare, rafinată ceva mai târziu în dorinţă de întrecere, de competiţie.
